„Misiune: Posibilă. Online dating” – celor care nu au pășit încă în universul ei, le deschid astăzi ușa către capitolul 3, ales la întâmplare, ca un mic dar de duminică.
„Scrisoarea 3 – Ghosting-ul
Dacă swipe-ul a fost primul pas și profilul a fost uniforma mea de luptă, atunci fenomenul ghosting e prima lecție dură de pe front. Știi cum este: crezi că ai stabilit o legătură, mesajele curg, parcă se conturează o mică scânteie… și apoi, brusc, tăcere. Fără explicații, fără „pa”, fără nimic. Doar un gol digital care spune, în felul lui, „nu mai exiști pentru mine”.
La început, am privit ghosting-ul ca pe o ofensă personală. Îți dai seama: „Oare am spus ceva greșit? Am trimis emoji-ul nepotrivit? Am părut prea serios sau, dimpotrivă, prea glumeț?”. Este genul de întrebare care îți macină mintea mai tare decât răspunsul însuși. Și partea cea mai frustrantă este că… nu există niciun răspuns.
Dar, Marco, cu timpul am înțeles ceva: ghosting-ul nu este despre mine, ci despre celălalt. Despre incapacitatea lui de a închide o conversație sau despre lipsa de curaj de a spune un simplu „nu”. În lumea reală, dacă cineva se ridică de la masă și pleacă fără o vorbă, este un scandal. In online, pare normal.
Evident, am descoperit și partea ironică a fenomenului. Un prieten mi-a zis: „Bucură-te, Cătălin, că ți-ai luat țeapa devreme. Imaginează-ți cum ar fi fost să dispară după trei întâlniri, nu după trei mesaje.” Și, trebuie să recunosc, avea dreptate. Mai bine un ghosting rapid decât o poveste lungă cu final oricum previzibil.
Așa că am învățat să-l privesc altfel. Ghosting-ul nu mai e o dramă, ci un filtru natural: o modalitate de a elimina rapid oamenii care nu pot să comunice clar. Da, doare uneori, dar în același timp te și scutește de complicații mai mari.
Pe scurt, dragă prietene, dacă swipe-ul m-a învățat să fiu curios, iar profilul m-a învățat să fiu atent la cum mă prezint, ghosting-ul m-a învățat să fiu rezilient. Și să nu iau totul personal. Pentru că, până la urmă, tăcerea altuia nu definește valoarea mea.
Totuși, totul începe promițător: vorbești cu cineva, schimbi mesaje, râzi la glume, simți că se naște o legătură. Și apoi, brusc, celălalt dispare. Nu explică, nu avertizează, nu își ia rămas bun. Doar tăcere. Rămâi privind ecranul telefonului, ca un actor care joacă o piesă și descoperă că partenerul de scenă a părăsit sala.
Ghosting-ul nu te învață doar cum să pierzi o conversație, ci și cum să pierzi iluzii. Și, dacă vrei să supraviețuiești aici, trebuie să înveți să asculți nu doar cuvintele, ci și tăcerile.
Cu un oftat și un zâmbet amar,
Cătălin”
Fiecare pagină este o invitație la curaj și la zâmbet. Dacă acest capitol v-a trezit o emoție, lăsați-o să circule mai departe.
#MisiunePosibila#CHP#OnlineDating#CarteNoua#ScrisoriDespreIubire#DragosteDigitala#CHPeople
