19 ianuarie 2026.
A treia zi de luni din ianuarie. A treia zi de luni din an.
Nu este trecută cu roșu în calendar. Nu vine cu artificii și nici cu pauză liberă.
Și totuși, în multe culturi, această zi are un nume care apasă: Blue Monday.
Se spune despre ea că ar fi cea mai tristă zi din an. Dar poate adevărul nu este despre tristețe. Poate este despre ce rămâne după ce se termină entuziasmul.
În România, puțini știu exact ce este Blue Monday. Și mai puțini vorbesc despre ea serios.
Poate pentru că nu ne place să recunoaștem stările care nu pot fi rezolvate rapid.
Poate pentru că am fost învățați să mergem mai departe fără să ne uităm înapoi.
Acesta nu este un articol motivațional.
Este un articol despre luciditate.
Blue Monday apare în fiecare an, fix în cea de-a treia zi de luni din luna ianuarie.
Momentul nu este ales poetic, ci aproape chirurgical.
Ianuarie este oricum o lună grea. Este lungă, este rece și nu promite nimic pe termen scurt. A treia zi de luni vine exact după ce: entuziasmul sărbătorilor s-a stins complet, realitatea financiară începe să se simtă, rezoluțiile de An Nou sunt puse față în față cu viața reală, iar motivația nu mai vine de la sine.
Este punctul din an în care nu mai funcționează auto-amăgirea.
Conceptul de Blue Monday nu vine dintr-o tradiție veche și nici din psihologie clinică.
El apare la începutul anilor 2000, în Regatul Unit, ca parte a unei campanii de comunicare care încerca să explice o stare generală: de ce atât de mulți oameni se simt lipsiți de energie, direcție și sens exact în această perioadă.
A fost propusă chiar și o formulă, care lua în calcul vremea mohorâtă, oboseala de după sărbători, presiunea financiară, rezoluțiile nerespectate și distanța până la următoarea vacanță.
Formula nu a fost niciodată validată științific.
Și totuși, Blue Monday a rămas.
Nu pentru că ar fi fost corect matematic, ci pentru că a pus un nume pe ceva ce mulți simțeau deja.
De ce „Blue”?
În limba engleză, to feel blue înseamnă să te simți gol, lipsit de chef, obosit emoțional.
Albastrul nu este o culoare violentă. Este rece. Tăcută. Persistentă.
Exact ca starea despre care vorbim.
Blue Monday nu descrie o criză. Descrie o uzură.
Desigur, există critici.
„Este doar un construct de marketing.”
Adevărat. Dar emoțiile nu au nevoie de formule validate pentru a exista.
Blue Monday funcționează pentru că spune o poveste în care mulți se regăsesc: nu ești leneș, nu ești slab, nu ai eșuat, ci doar ai ajuns într-un punct în care lucrurile apasă.
Și, dintr-odată, starea devine permisă.
În România, nu suntem obișnuiți cu astfel de conversații.
La noi, tristețea se corectează.
Oboseala se normalizează.
Vulnerabilitatea se ironizează.
„Lasă prostiile.”
„Alții o duc mai rău.”
„Nu ai motive.”
În cultura noastră nu există „cea mai tristă zi din an”. Există doar zile peste care trecem.
Blue Monday devine incomod tocmai pentru că ar putea forța o întrebare pe care o evităm:
Ce faci cu viața ta atunci când nu mai merge pe pilot automat?
Este esențial de spus clar: Blue Monday nu este depresie.
Nu este un diagnostic și nu este o boală.
Este o fractură emoțională colectivă — acel moment în care adrenalina dispare și ce a fost amânat începe să ceară atenție.
Blue Monday nu creează tristețe.
O dezvăluie.
Paradoxal, tocmai de aceea poate fi util.
Este una dintre puținele zile care nu îți cer să fii bine.
Într-o lume care cere permanent performanță emoțională, această zi îți oferă ceva rar: dreptul de a recunoaște că nu ești în cea mai bună formă.
Iar ceea ce este recunoscut se poate schimba.
Ceea ce este ignorat se adâncește.
Blue Monday nu este despre rezoluții noi. Nu este despre sloganuri.
Este despre câteva întrebări simple:
Ce te obosește de prea mult timp?
Ce decizie amâni?
Ce parte din tine cere atenție?
Nu schimbi totul într-o singură zi.
Dar poți schimba direcția.
Blue Monday nu este cea mai tristă zi din an.
Este, poate, cea mai sinceră.
O zi care nu îți cere să fii fericit, ci atent.
Pe 19 ianuarie 2026, a treia zi de luni din ianuarie, nu te întreba cum să scapi de această stare.
Întreabă-te: Ce ar vrea să-mi spună, dacă aș avea curajul să o ascult până la capăt?
Am scris acest articol pentru că Blue Monday nu m-a interesat niciodată ca etichetă, ci ca simptom.
Ca dovadă că, undeva între așteptări și realitate, ne pierdem capacitatea de a ne asculta.
Dacă textul acesta te-a incomodat sau te-a făcut să oprești puțin ritmul, atunci și-a îndeplinit scopul.
Nu să te facă să te simți mai bine.
Ci mai prezent.
Dacă acest articol te-a atins, nu este o coincidență.
Poate este exact ziua în care nu trebuia să fii bine.
Monday… sau nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
www.chp.arts.ro
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
