Există locuri pe hartă care par să trăiască după alte legi decât noi. Locuri care cresc, respiră, se ridică, se prăbușesc, fără să ceară permisiunea nimănui. Și uneori, dacă le privești cu atenție, îți dai seama că ele spun povești despre noi, oamenii, mai bine decât o facem noi înșine.
I. Himalaya – adolescentul care nu se oprește din crescut
În nordul Indiei, acolo unde pământul se încrețește ca o frunte care gândește prea intens, Himalaya continuă să crească. Un centimetru pe an. Puțin, aproape ridicol. Dar constant.
Munții aceștia nu sunt „terminați”. Sunt adolescenți geologici, cu genunchii încă dureros de noi, cu vârfurile încă în formare. Și în fiecare an, fără să se grăbească, fără să se compare cu nimeni, Himalaya mai adaugă un centimetru, un gând, o respirație în plus.
Creșterea lor este o lecție de ambiție fără grabă. De forță fără zgomot. De viitor care nu se teme să vină încet.
II. Jakarta – orașul care se scufundă în propria neglijență
La mii de kilometri distanță, în Jakarta, povestea e inversă. Acolo, pământul nu se ridică. Se lasă.
Unele cartiere coboară cu 10–25 de centimetri pe an, potrivit analizelor recente. În medie, orașul pierde cam 3,5 centimetri anual. Atât de repede încât o singură generație poate vedea străzi dispărând sub nivelul mării. Case care devin amintiri. Copilării care se mută pe diguri.
Și nu este vina vreunui capriciu al naturii. Este vina noastră. A apei pompate din subteran până când solul, epuizat, se lasă ca un burete stors. A orașului construit greu, masiv, fără să lase pământului timp să respire. A unei neglijențe care, picătură cu picătură, devine prăbușire.
III. Două geografii, două caractere
Himalaya crește fără noi. Jakarta se scufundă din cauza noastră.
Un munte care urcă un centimetru pe an este o metaforă despre răbdare, despre construcție, despre viitor. Un oraș care coboară doi centimetri pe an este o metaforă despre neatenție, despre graba de a lua fără a pune înapoi, despre trecutul care ne ajunge din urmă.
Între ele se întinde o întrebare: Ce alegem să fim?
Un munte în formare, care își permite să crească încet, dar sigur? Sau un oraș care se scufundă pentru că a uitat să-și protejeze fundația?
IV. Lecția tăcută a lumii
Planeta nu ne predică. Nu ne ceartă. Nu ne scrie mesaje pe cer.
Dar ne arată.
Ne arată un munte care crește cu un centimetru pe an. Ne arată un oraș care se scufundă cu trei. Ne arată că viitorul nu este o cursă, ci o direcție. Și că prăbușirea nu vine niciodată brusc, vine milimetru cu milimetru, exact ca și creșterea.
Într-o lume în care totul pare să se întâmple prea repede, Himalaya ne amintește că lucrurile mari cresc încet. Iar Jakarta ne amintește că lucrurile fragile se prăbușesc tot încet, dar sigur, dacă nu avem grijă de ele.
Poate că adevărata întrebare nu este despre geologie. Este despre noi.
Asia… sau nu!
Descopera pe YouTube melodia Misiune: Posibila : https://youtu.be/ixRgSXU0exQ powered by CHP & AI
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
