S-a născut la Lipetsk, în fosta URSS, dar copilăria și tinerețea lui s-au legat de Constanța, orașul unde marea te învață devreme două lucruri: libertatea și cinismul. Andrei le-a învățat pe ambele și le-a dus cu el la București, unde avea să devină una dintre cele mai recognoscibile, iubite și detestate voci din radio-ul românesc post-’90.
Astăzi, 14 ianuarie 2026, ar fi împlinit 64 de ani.
Nu era genul „drăguț”, nu era conciliant și nici nu voia să fie. Andrei a fost un tip cultivat, foarte rapid la minte, cu un sarcasm tăios și cu o plăcere vizibilă de a irita. Pentru unii era genial, pentru alții insuportabil. N-a încercat niciodată să placă tuturor — și tocmai asta l-a făcut mare.
Școala și începuturile
A făcut școala la Constanța și apoi a ajuns la București, într-o perioadă în care orașul fierbea. După Revoluție, totul era permis: ideile, excesele, limbajul, nebunia. Gheorghe avea o cultură solidă, vorbea bine, citea mult, gândea repede. Nu era produsul unei rețete media, ci un om care avea ce spune și nu se temea să o spună prost, urât sau brutal, dacă așa simțea.
Cariera radio și TV
Radio-ul l-a prins perfect. Era mediul ideal pentru cineva care nu arăta a vedetă, dar suna a adevăr. Explozia a venit odată cu „13-14 cu Andrei”, emisiunea care a schimbat complet felul în care se făcea radio în România.
La PRO FM, în anii ’90, când radioul era încă timid și lumea vorbea „corect”, Andrei a apărut ca un trăsnet la prânz. O oră. Doar una. Dar suficient cât să zguduie tot.
„13-14 cu Andrei” nu era o emisiune clasică. Era un amestec de editorial, stand-up, improvizație nervoasă, filozofie de bodegă și nerv existențial. Vorbea despre politică, presă, prostie națională, manipulare, ipocrizie, reclame, vedete — nimeni nu era scutit. Ascultătorii sunau, iar el nu-i menaja. Dacă erai prost, îți spunea. Dacă erai inteligent, te provoca. Dacă erai ipocrit, te rupea.
Ce era esențial: totul suna autentic. Pauzele erau reale. Tăcerile – incomode. Nu citea de pe foi, nu avea nevoie de jingle-uri pompoase. Avea vocea, mintea și un microfon.
Pe lângă radio, Andrei a avut și câteva emisiuni TV, unele în care a continuat stilul său provocator, alteori mai „controlate” de producători. Mai mult, a jucat și în filme românești, dovedind că talentul lui nu se limita doar la voce. A apărut în roluri care cereau prezență, autoritate și un fel de gravitate nervoasă, exact ce îl caracteriza.
Relații, viață personală, bârfe
Andrei Gheorghe a fost întotdeauna discret cu viața personală. Se știe că a avut o fiică, despre care a vorbit puțin și cu grijă. Nu era genul care să-și expună relațiile sau să joace tabloidal.
Bârfe au existat mereu: că era dificil, că avea perioade de excese, că era greu de lucrat cu el. Probabil adevărate. Dar Andrei n-a pozat niciodată în înger. Nu cerea indulgență. Nici scuze.
A avut conflicte cu televiziunile, cu radiourile, cu patronii, cu colegii. A plecat, s-a întors, a dispărut și a reapărut.
De ce a contat „13-14 cu Andrei”
Pentru că a fost una dintre puținele emisiuni oneste.
Nu corecte politic, nu vesele, nu „prietenoase”. Oneste.
A demonstrat că publicul nu e prost. Că poți vorbi inteligent la prânz. Că nu trebuie să zâmbești ca să fii ascultat. Că un om singur, cu o voce, poate produce mai mult impact decât o echipă întreagă de marketing.
Pentru mulți jurnaliști și oameni de radio, Andrei Gheorghe a fost un model — chiar dacă un model greu de urmat.
Decesul
Andrei Gheorghe a murit în 2018, la București/Voluntari, discret, așa cum a și trăit în ultimii ani. Moartea lui a fost pusă pe seama unor probleme cardiace. Fără scandal, fără explicații dramatice. Doar o veste seacă.
Abia după, internetul s-a umplut de mesaje: „ce mare era”, „ce voce”, „ce pierdere”. Tipic. Andrei ar fi fost probabil primul care să ironizeze avalanșa de nostalgie tardivă.
Ce rămâne
Nu prea mai există radio ca atunci. Nici oameni ca Andrei Gheorghe. Prea mulți sunt atenți, prea bine reglați, prea fricoși. Andrei era o eroare într-un sistem. Un om care nu se potrivea, dar funcționa.
„13-14 cu Andrei” nu mai poate fi refăcută. Nu pentru că n-ar exista tehnologie, ci pentru că n-ar mai fi permisă. Și poate nici posibilă.
Andrei Gheorghe a fost genul de om pe care nu-l asculți ca să te simți bine, ci ca să te trezești.
Andrei Gheorghe n-a fost o voce de radio. A fost un test.
Dacă îl suportai, însemna că gândeai.
Dacă îl urai, însemna că te atinsese.
Unic… sau nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
www.chp.arts.ro
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
