Există realități despre care vorbim rar. Nu pentru că nu există, ci pentru că sunt greu de privit direct, greu de pus în cuvinte și, uneori, greu de dus. Lumea copiilor bolnavi — copiii cu boli grave, cu afecțiuni motorii sau cu alte probleme medicale — este una dintre aceste realități. O lume care se desfășoară, de cele mai multe ori, departe de zgomotul cotidian, dar care poartă în ea o intensitate aparte.
Pentru acești copii, viața începe adesea cu spitalul, cu terapii, cu recuperări interminabile, cu tratamente care nu țin cont de vârstă sau de fragilitatea copilăriei. Ritmul lor nu este cel al jocului neîntrerupt sau al descoperirilor fără griji, ci un ritm adaptat limitărilor, oboselii și durerii. Cu toate acestea, mulți dintre ei găsesc resurse de o forță neașteptată: zâmbesc, se bucură de lucruri mici, se agață de normalitate ori de câte ori au ocazia.
Greutățile nu sunt însă doar ale copiilor. Părinții lor duc, în tăcere, o luptă continuă. O luptă cu sistemele medicale, cu lipsa de informație, cu costurile financiare, cu epuizarea fizică și emoțională. O luptă cu frica — frica de ziua de mâine, frica de regres, frica de pierdere. Viața de părinte al unui copil bolnav este o succesiune de decizii grele, de compromisuri și de adaptări permanente, în care nevoile personale ajung, de multe ori, pe ultimul loc.
Integrarea socială și școlară aduce un alt strat de dificultate. Pentru copiii care pot merge la școală, mediul educațional nu este întotdeauna pregătit să îi primească. Lipsa infrastructurii, a personalului specializat sau a empatiei reale transformă școala într-o provocare suplimentară. Diferența este vizibilă, iar copiii o simt: în privirile celorlalți, în întrebările incomode, în izolarea subtilă sau explicită.
Și totuși, în această realitate dură, există o formă de viață care nu poate fi ignorată. Așa cum spune Oana Hănțoiu, într-o formulare tulburător de sinceră: „Nu există mai multă viață decât într-un copil bolnav” Este o afirmație care surprinde esența unei existențe trăite la intensitate maximă. Pentru că atunci când viața este amenințată, fiecare clipă capătă greutate, fiecare progres devine o victorie, fiecare gest de afecțiune are o valoare imensă.
Copiii bolnavi și familiile lor ne reamintesc, poate mai mult decât oricine, cât de fragil și prețios este echilibrul pe care îl numim normalitate. Ei nu cer milă, ci înțelegere, sprijin și spațiu pentru a fi văzuți exact așa cum sunt: oameni care trăiesc, iubesc și speră, în ciuda unor greutăți pe care mulți dintre noi nu le vom cunoaște niciodată.
A vorbi despre ei nu înseamnă a dramatiza, ci a recunoaște o realitate care există și care merită atenție. Pentru că, dincolo de boală, dizabilitate sau diagnostic, rămâne viața — concentrată, intensă și profund umană.
Dureros!
Descopera pe YouTube melodia Misiune: Posibila : https://youtu.be/ixRgSXU0exQ powered by CHP & AI
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
