Omul are o problemă veche de cinci mii de ani: se uită în sus și nu se poate abține.

Nu-i ajunge că are acoperiș, pod și balcon. Vrea cerul. Iar când vrea ceva, face ce știe mai bine: construiește.

Doar că două construcții au pornit spre același cer cu intenții foarte diferite. Una stă într-un parc din Târgu Jiu. Cealaltă a rămas în Biblie, ca avertisment.

Babelul sau proiectul de imagine

Povestea o știm din Cartea Facerii. Oamenii se așază în țara Șinear, descoperă cărămida arsă și smoala folosită drept mortar și se hotărăsc: „Să ne facem un nume și un turn cu vârful în ceruri.”

Observați detaliul? Nimeni nu spune „hai să ne apropiem de Dumnezeu”. Spun „hai să ne facem un nume”. Babelul nu e despre cer, e despre CV.

Era, cum am zice azi, un proiect de branding. Echipă unită, o singură limbă, termen de predare optimist. Orice manager i-ar invidia.

Apoi vine pedeapsa, care e de fapt o lecție de comunicare. Oamenii nu sunt striviți, nici arși. Sunt pur și simplu încurcați. Unul cere cărămidă, altul îi aduce smoală, al treilea nu mai pricepe nimic. Primul meeting din istorie picat din lipsă de limbă comună. Constructorii lasă uneltele jos și se risipesc.

Babelul nu s-a prăbușit din cauza vântului. S-a prăbușit din cauza ecoului propriei mândrii.

Coloana sau ce faci cu un dor

Acum mutați privirea în 1938, la Târgu Jiu. Constantin Brâncuși, un om din Hobița, plecat în lume și rămas oltean până în măduva oaselor, ridică Coloana Infinitului. Are aproape treizeci de metri (29,33, ca să fim exacți) și cincisprezece module romboidale din fontă îmbrăcată în alamă, care se repetă ca o respirație.

N-are intrare. N-are scară. N-are etaj cu priveliște și bar. Nu duce nicăieri și tocmai de aceea duce oriunde.

Coloana face parte din ansamblul închinat eroilor care au apărat orașul în 1916, alături de Poarta Sărutului și Masa Tăcerii. Deci nu se naște din orgoliu, ci din doliu și recunoștință. Forma ei amintește de stâlpii caselor țărănești din Oltenia.

Aici e diferența. Babelul își măsoară cerul cu rigla. Coloana nu-l măsoară, i se oferă. Se oprește unde se termină metalul, dar privirea o continuă. Nu spune „am ajuns”, spune „continuă tu”.

Infinitul ca dor, Babelul ca pedeapsă

Dorul e un fel de a ridica ceva fără să pui mâna pe el. Cine are dor nu cucerește, ci urcă încet, modul după modul. Babelul e dorința de a avea cerul. Coloana e dorința de a-l merita.

În fața Coloanei, un japonez, un olandez și un oltean tac la fel. Singurul lucru pe care îl înțeleg toți e că se uită în sus.

Și o mică ironie. Coloana n-a avut nevoie de vreo pedeapsă ca să rămână în picioare. Când a început să obosească, a fost restaurată la cumpăna dintre milenii, pentru că oamenii au simțit că nu le e îngăduit să o piardă. Babelul n-a primit așa ceva. Nimeni nu se roagă să fie refăcut un turn construit din vanitate.

Poate toată povestea se rezumă la un singur gest: cum te uiți la cer. Cu mâna întinsă să-l iei sau cu inima deschisă să-l primești. Unii construiesc ca să nu uite că sunt mari. Alții, ca să nu uite că sunt mici. Din primii rămân ruine și legende. Din ceilalți rămâne un stâlp de metal care sclipește în soare, cu aer de întrebare fără răspuns.

Eu știu cărui fel de constructor vreau să-i semăn. Recunosc însă că, la fiecare deadline, tot simt o mică tentație de turn.

Babel… sau nu!

„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”

Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:

https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa

Serial „Misiune: Posibilă. Online dating” – episodul pilot: https://youtu.be/G0v97usDpgg

LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/

Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772

CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428

YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q

www.chp.arts.ro  www.editurapastel.com