Nu sunt un mare consumator de sporturi la TV. Prefer sa le practic, daca am cand, unde si cu cine. Cu toate acestea in seara zilei de 09 iulie a.c., manevrand telecomanda, am “poposit” si asupra ProTv-ului si ce sa vezi: Bute se pregatea de inceperea meciului cu un francez caruia nu i-am retinut numele. Nici nu este important.
Nu insist asupra mizei meciului deoarece cred ca toata lumea o stie.
Interesant a fost sentimentul care m-a inconjurat. De multi ani incoace, atunci cand un roman sau o echipa romaneasca concureaza in nu stiu ce competitie, nu prea dau sanse partii “tricolore” care, se pare, in cele mai multe cazuri, nu isi doreste victoria mai mult decat adversarul.
In seara aceasta a fost diferit. Am sperat si crezut din prima ca Bute va invinge. Chiar si ascultarea imnului m-a miscat.
Nu este sportul meu preferat insa m-am uitat cu interes. Imi doream sa invinga prin knockout insa sa se intample intr-o repriza cat mai aproape de cea cu numarul 12. S-a intamplat in cea de-a patra.
Felicitari Lucian BUTE!!!
Impresionant … sau nu!