Sunt două puncte pe hartă unde toate liniile se termină. La Polul Nord, orice pas e un pas spre sud. La Polul Sud, orice pas e un pas spre nord. E locul unde direcția își pierde sensul, pentru că nu mai există decât una.

Și totuși, gemene în izolare, cei doi poli sunt opuși aproape în tot restul.

Polul Nord e apă care se preface stâncă — un ocean înghețat la suprafață, viu pe dedesubt. Polul Sud e uscat acoperit de gheață — un continent adevărat, cu munți ascunși sub kilometri de alb. Unul plutește. Celălalt stă.

Nu-i o diferență tehnică, e un caracter. Oceanul ține căldura și o redistribuie — continentul o pierde repede, fără negociere. De-asta Polul Sud a înregistrat cea mai scăzută temperatură de pe planetă, în timp ce Nordul rămâne, prin comparație, blând. Unul rezistă prin fluiditate ascunsă sub o coajă tare. Celălalt, prin refuzul sec de a se clinti.

Două feluri de-a spune „nu cedez”. Și cred că majoritatea oamenilor pe care i-am văzut sub presiune, se împart cam la fel: ocean sau stâncă. Niciuna nu e superioară. Doar mecanismul diferă.

Busola care nu mai știe nordul

Iată un detaliu delicios de ironic: busola ta nu arată niciodată Polul Nord geografic. Polul nord magnetic se află, fizic, în sud — iar polul sud magnetic, în nord, convenția umană inversând etichetele ca să se potrivească intuiției noastre. Mai mult, polii magnetici migrează de la un an la altul, în timp ce axa reală de rotație a planetei rămâne fermă, indiferentă la agitația de dedesubt.

Avem și noi o busolă socială — ce spune lumea, ce e la modă — care migrează constant, fără s-o observăm. Și avem o axă reală, mai greu de găsit: valorile testate în vremuri grele, care au ținut. Diferența dintre ele e diferența dintre a fi condus și a conduce.

Steagul care nu aparține nimănui

În ciuda imaginilor cu exploratori care își înfig steagurile triumfători, Antarctica e singurul loc de pe glob care nu aparține niciunui stat — guvernată printr-un tratat ce permite doar folosire științifică, pașnică. Polul Nord n-a avut același noroc: opt state își dispută influența asupra Arcticii, motivate de resursele bănuite sub gheață.

Unul e liber pentru că nimeni nu-l râvnește. Celălalt e disputat tocmai pentru că ascunde ceva de valoare. Izolarea adevărată e, uneori, singura formă completă de libertate.

Ziua de șase luni

Și, ca să închei cu o curiozitate pe măsura textului: o noapte polară durează 187 de zile, o zi polară doar 178. Fără amurg, fără tranziții blânde — lumina nu se stinge, se mută, lent, săptămâni întregi.

Avem și noi perioadele noastre polare — luni de lumină, urmate de luni de întuneric. Diferența dintre cei care rezistă și cei care nu e, cred, faptul că știu: noaptea nu e o pedeapsă, e doar jumătate din ciclu. Nu fugi de ea. O aștepți să treacă, exact cum o așteaptă și gheața.

Două puncte opuse în tot — unul plutitor, altul de stâncă; unul disputat, altul neutru — identice doar în singurul lucru esențial: locul unde busola își pierde rostul, pentru că rămâne o singură direcție posibilă.

Tu spre ce pol te-ai îndrepta — cel care plutește sau cel care stă neclintit? Spune-mi în comentarii.

Nord… sau nu!

„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”

Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:

https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa

LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/

Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772

CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428

YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q

www.chp.arts.ro  www.editurapastel.com