Pe lume există două feluri de apă: cea care pleacă și cea care rămâne.
Nici una nu e vinovată. Dar amândouă ne spun ceva despre noi, mai ales într-o luni dimineață, când ne întrebăm dacă mai curgem sau doar ne reflectăm în tavanul biroului.
Fluviul care nu cere recomandări
Dunărea se naște în Pădurea Neagră, din două pârâiașe modeste care nu bănuiesc nimic despre viitorul lor. Apoi pornește. Aproape 2.850 de kilometri, zece țări, nicio scrisoare de intenție.
Pe drum își schimbă numele: Donau, Duna, Dunav, Dunărea. Nu face dramă din asta. Nu se oprește la Viena să se întrebe dacă e pregătită pentru Viena. Intră în ea și o traversează.
Fluviul nu alege cel mai spectaculos traseu, ci panta. Face meandre, ocolește, ezită uneori. Dar direcția n-o pierde niciodată: mai jos, mai larg, mai aproape de mare. La final, ca un om care a învățat în sfârșit să nu mai țină totul într-un singur loc, se desface în brațe (Chilia, Sulina, Sfântu Gheorghe) și intră în Marea Neagră.
Progresul, de fapt, nu e o linie dreaptă. E o direcție.
Lacul, sau arta de a fi admirat
Să fim cinstiți: lacul e frumos. Lacul Bâlea, la peste 2.000 de metri în Făgăraș, merită fiecare oră de urcat. Are liniște, adâncime, reflexii și, bineînțeles, cont de Instagram.
Dacă un lac ar avea fișă de post, ar suna cam așa: Responsabilități: a fi calm. Obiective: a rămâne aici. Evoluție: revenim la anul.
Fluviul ar avea alta: Deschis la schimbări de peisaj. Relocare obligatorie.
Lacul e contemplat. Fluviul e traversat. Poate de aceea lacul are bănci pe margine, iar fluviul are poduri.
Marea Moartă, sau cum arată stagnarea premium
Cel mai bun exemplu de stagnare nu e băltoaca din curte, ci Marea Moartă. Ea primește apă din Iordan, deci nu duce lipsă de resurse. Problema e că nu are nicio ieșire. Soarele evaporă apa, iar sarea rămâne. Rezultatul e o apă de aproape zece ori mai sărată decât oceanul, în care aproape nimic nu trăiește și în care poți plutea relaxat, cu ziarul în mână.
Plutești fantastic. Dar nu mergi nicăieri.
Mi se pare o metaforă excelentă pentru o carieră. Cursuri, certificări, cărți, întâlniri, experiențe: toate intră. Dar dacă nu iese nimic (nicio decizie, nicio predare mai departe, nicio schimbare), se adună sare. Un CV cu multe intrări și nicio ieșire e, la rândul lui, un fel de Mare Moartă. Foarte bine documentată, dar fără curent.
Dar nu orice lac e o condamnare
Baikalul e cel mai adânc lac de pe planetă și ține aproximativ o cincime din apa dulce lichidă de la suprafața Pământului. Nu stagnează, pentru că are ieșire: apa pleacă prin Angara. Lacul care primește și dă mai departe e doar un fluviu cu mai multă răbdare.
Și mai e ceva. Uneori, un fluviu își abandonează o meandră, iar din ea rămâne un braț mort, un mic lac. Pe scurt, unele lacuri sunt doar amintirea unei decizii bune. Nu toate pauzele sunt eșecuri. Iarna, un lac îngheață la suprafață, dar viața continuă dedesubt. Strângerea apei, odihna, perioada de reflecție sunt etape, nu destinații.
Întrebarea nu e deci „mă opresc sau nu?”, ci „am ales să stau sau doar m-am obișnuit?”.
Un lucru frumos: fluviul nu moare în mare. Marea evaporă, norii urcă, ploaia cade în munți, izvoarele pornesc din nou. Ce dai mai departe se întoarce, de obicei sub altă formă, de multe ori exact când nu ai umbrelă.
Nu toți trebuie să ajungem la mare. Dar ar fi bine să știm măcar încotro curgem.
Lac… sau nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
Serial „Misiune: Posibilă. Online dating” – episodul pilot: https://youtu.be/G0v97usDpgg
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q
www.chp.arts.ro www.editurapastel.com
