Există un moment în viața fiecărui om modern în care își dă seama că trăiește într-o lume ciudată: avem inteligență artificială, dar nu avem încă inteligență naturală suficientă cât să o folosim cum trebuie. Și atunci apare fenomenul pe care eu îl numesc: Prostia Artificială – PA sau Artificial Stupidity – AS.
Nu, nu este un termen academic. Nu este nici în manuale. Dar este în viața noastră de zi cu zi, în fiecare “suggested for you” care nu e pentru tine, în fiecare chatbot care îți răspunde la altă întrebare decât ai pus, în fiecare GPS care insistă să te bage pe o stradă închisă din 2004.
Și, sincer, e fascinant.
AI vs. AS: diferența dintre intenție și rezultat
Inteligența Artificială (AI) este promisiunea: algoritmi care învață, procesează, anticipează, optimizează. Prostia Artificială (AS) este realitatea: algoritmi care… încearcă.
Diferența dintre ele este cam ca diferența dintre un copil de 5 ani care îți spune “vreau să te ajut” și același copil care îți varsă făina în chiuvetă. Intenția este superbă. Rezultatul… memorabil.
AI-ul vrea să fie deștept. AS-ul reușește să fie amuzant.
- AI-ul îți recomandă filme pe baza preferințelor tale.
- AS-ul îți recomandă filme pe baza preferințelor vărului tău care a folosit Netflix o dată la tine.
- AI-ul îți completează propozițiile.
- AS-ul ți le completează greșit, dar cu o încredere de politician în campanie.
- AI-ul îți optimizează traseul.
- AS-ul te trimite printr-un câmp pentru că “e mai scurt”.
Eu și GPS-ul meu vizionar
Acum câțiva ani, mergeam spre un eveniment important. GPS-ul, cu voce caldă și autoritară, îmi spune: “Faceți dreapta.” Mă uit: dreapta era un gard. Un gard solid, vechi, cu istorie. Îi spun: “Nu pot.” El insistă: “Faceți dreapta.” Eu: “Nu vezi gardul?” El: “Reconfigurez traseul.”
Și atunci am înțeles: nu tehnologia era problema. Eu eram problema. Eu aveam pretenția ca un algoritm să înțeleagă realitatea. El avea pretenția ca eu să înțeleg matematica lui. Ne-am despărțit amiabil la următoarea intersecție.
Așa arată Prostia Artificială: nu e răutate, nu e defect, e doar o diferență de perspectivă între două entități care încearcă să se înțeleagă și nu reușesc.
Prostia umană vs. inteligența umană: două fețe ale aceleiași monede
Dacă tot vorbim despre Prostia Artificială, e imposibil să nu ne uităm puțin și la Prostia Naturală – cea pe care o vedem zilnic, în trafic, în comentarii pe Internet, în ședințe, în alegeri vestimentare îndoielnice și în decizii luate “după ureche”.
Nu ca să judecăm. Ci ca să înțelegem.
Asemănarea fundamentală: ambele sunt rezultatul unui proces de învățare incomplet
- Prostia umană apare când omul are informații puține, greșite sau interpretate superficial.
- Prostia Artificială apare când AI-ul are date puține, greșite sau interpretate literal.
În ambele cazuri, nu e vorba de răutate. E vorba de limitări.
Diferența esențială: omul are scuze emoționale, AI-ul are scuze matematice
- Omul poate fi obosit, stresat, îndrăgostit, supărat, grăbit.
- AI-ul poate fi doar… prost antrenat.
Omul poate spune: “Nu gândeam limpede.” AI-ul poate spune doar: “Nu aveam datele necesare.”
Prostia umană e spontană. Prostia Artificială e consecventă.
Asta e poate cea mai amuzantă diferență.
- Omul poate fi genial luni și complet pierdut marți.
- AI-ul, dacă greșește, greșește cu o eleganță repetitivă, aproape poetică.
Este ca diferența dintre un artist boem și un contabil care a înțeles greșit formula, dar o aplică perfect de fiecare dată.
AI vs. AS: două surori care seamănă, dar nu se înțeleg
Dacă AI-ul e sora mai mare, responsabilă, care citește, învață și vrea să fie perfectă, atunci AS-ul e sora mai mică, care încearcă să o imite, dar încă nu știe să-și lege șireturile.
Asemănarea: ambele sunt create de oameni
Și aici e ironia supremă: Prostia Artificială e, de fapt, o extensie a prostiei umane.
Dacă îi dai AI-ului date proaste, va produce rezultate proaste. Dacă îi dai reguli ambigue, va lua decizii ambigue. Dacă îi ceri ceva imposibil, va încerca oricum.
Exact ca un om.
Diferența: AI-ul poate învăța mai repede decât noi
Un om poate repeta aceeași greșeală ani la rând. AI-ul, dacă îi corectezi setul de date, poate învăța în câteva secunde.
Dar atenție: AI-ul nu învață singur ce e bun-simțul. Asta e o invenție 100% umană. Și încă nu am reușit să o codăm.
Este Prostia Artificială la tot pasul, ca cea umană?
Răspunsul scurt: nu încă, dar vine din urmă.
Răspunsul lung:
- Prostia umană este omniprezentă pentru că oamenii sunt peste tot.
- Prostia Artificială apare doar acolo unde AI-ul e folosit.
Pe măsură ce AI-ul intră în tot mai multe domenii, vom vedea și mai multe momente de AS. Nu pentru că tehnologia e slabă, ci pentru că lumea reală e haotică, nuanțată, plină de excepții și paradoxuri.
Și, sincer, nici noi nu ne descurcăm prea bine cu ea.
Prostia Artificială este, de fapt, o oglindă
Nu tehnologia este proastă. Noi suntem amuzanți.
Noi îi dăm date incomplete. Noi îi cerem lucruri imposibile. Noi ne supărăm când nu ne înțelege, deși nici noi nu ne înțelegem între noi.
Prostia Artificială e doar un reminder că progresul nu e liniar, că învățarea e un proces și că, uneori, cea mai bună reacție la un algoritm care o ia razna e… să râzi.
Prostie… sau nu!
Descopera pe YouTube melodia Misiune: Posibila : https://youtu.be/ixRgSXU0exQ powered by CHP & AI
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
