Turism

Orașele care au uitat să mai existe

Sunt orașe care mor încet, cărămidă cu cărămidă, atunci când oamenii pleacă unul câte unul, în căutarea unui loc de muncă sau a unei vieți mai bune. Și sunt orașe care mor într-o după-amiază. La propriu. Cu prânzul încă cald pe masă, cu rufele întinse la uscat și cu bicicleta copilului sprijinită de gard, ca...

Tokyo vs. Roma: orașul care aleargă și orașul care respiră

Există două feluri de a măsura timpul. Unul se numără în secunde, celălalt în straturi. Tokyo numără secunde. La ora de vârf, pe peronul din Shinjuku, oamenii nu merg — curg. Trenurile pleacă la fix, iar dacă întârzii cu opt secunde, ai ratat nu doar metroul, ci și o mică bucată din contractul social nescris...

Big Ben minte de 165 de ani. Și tocmai de-asta îl iubim

Există o superstiție liniștitoare pe care o purtăm cu toții, fără să știm: undeva, în centrul lumii civilizate, există un ceas care nu greșește niciodată. Un turn de piatră care ține timpul cu o precizie de ceas elvețian, indiferent de război, de vreme sau de vârstă. Acel ceas se numește Big Ben. Numai că Big...

Focul care încă arde vs. Focul care a devenit piatră

Există un moment, undeva la peste 2.000 de metri altitudine, când te oprești din mers nu pentru că ești obosit, ci pentru că muntele de sub tine îți spune ceva. Stai pe o stâncă și realizezi că acolo unde calci acum a fost, cândva, lavă. Foc curat. Materie topită care urla spre cer și acum...

Când timpul sapă și când timpul construiește

Marele Canion și Delta Dunării — două lecții despre răbdare, proces și rezultate Există două locuri pe Pământ care, la prima vedere, par să nu aibă absolut nimic în comun. Unul este în Arizona, spectaculos și tăios: Marele Canion. Celălalt este la noi, acolo unde Dunărea își încheie călătoria și întâlnește Marea Neagră: Delta Dunării....

Biletul de lângă tine: cum a prins aviația americană bărbații cu minciuna, în anii ’50

Erau vremuri când un bilet de avion costa cât un costum bun, o vacanță întreagă sau, pentru unii, o bucată din liniștea căsniciei. Zborul nu era transport. Era spectacol. Era statut. Era, mai ales, un club închis al bărbaților în costume gri, cu servietă de piele și program încărcat — oameni de afaceri care traversau...

Omul care a vândut pianul de la Aro

Brașov. Undeva pe la mijlocul anilor ’80. În acea perioadă, în România, un dolar nu era doar un dolar. Era o mică avere. Era libertate. Era blugi. Era cafea adevărată. Era casetă audio. Era, uneori, diferența dintre „nu se poate” și „se rezolvă”. Iar în jurul restaurantului Aro din Brașov existau oameni care știau foarte...

Lacul care își uită fața în fiecare vară — și de ce ar trebui să-l invidiem puțin

Există în sud-vestul Canadei, aproape de granița cu Statele Unite, un lac care nu știe să rămână la fel nici măcar un anotimp. Se numește Kliluk. Colonizatorii i-au spus „Spotted Lake” — Lacul Pătat. Un nume corect din punct de vedere descriptiv și complet nedrept din punct de vedere poetic, pentru că ceea ce se...

Nisip și frunziș: ce te învață deșertul despre lipsă și pădurea despre exces

Am stat în gând, în două locuri deodată. Într-unul nu găseam apă nici dacă săpam o zi întreagă. În celălalt, nu găseam cerul nici dacă îl căutam o săptămână. Sahara și Amazonul nu sunt doar două ecosisteme aflate la extremele planetei. Sunt două răspunsuri diferite la aceeași întrebare: ce faci când natura nu-ți dă porție...

Lacul Natron: când natura face sculptură fără dalta omului

Uneori, lumea îți aruncă în față povești care par scoase din mitologie, dar sunt de fapt lecții de chimie cu umor negru. Lacul Natron din Tanzania este exact genul acesta de poveste, un loc unde păsările nu doar mor… ci devin artă funerară naturală. Și nu, nu e magie, nu e blestem. E știință pură,...

Catalin Horatiu POPA

Focul care încă arde vs. Focul care a devenit piatră

Lacul care își uită fața în fiecare vară — și de ce ar trebui să-l invidiem puțin

CATEGORII

Arhiva