Catalin Horatiu POPA

Central Park West și fantomele elegante ale anilor ’90

Există seriale care nu au schimbat lumea, dar au schimbat ceva în noi. Serialele acelea care nu făceau rating-uri uriașe, dar făceau inimile să tresară. Iar dacă ai prins România anilor ’90, cu antene improvizate, cu televizorul care bâzâia ca un frigider obosit, atunci poate îți amintești de Central Park West — drama sofisticată care...

Sahara nu a fost întotdeauna un deșert

Dacă ai fi ajuns în Sahara acum 10.000 de ani, probabil că ai fi căutat… umbra. Nu pentru că soarele ar fi fost mai blând, ci pentru că în jurul tău nu s-ar fi întins nesfârșitul ocean de nisip pe care îl asociem astăzi cu cel mai mare deșert cald al planetei. Ai fi văzut...

Orașele care au uitat să mai existe

Sunt orașe care mor încet, cărămidă cu cărămidă, atunci când oamenii pleacă unul câte unul, în căutarea unui loc de muncă sau a unei vieți mai bune. Și sunt orașe care mor într-o după-amiază. La propriu. Cu prânzul încă cald pe masă, cu rufele întinse la uscat și cu bicicleta copilului sprijinită de gard, ca...

Tokyo vs. Roma: orașul care aleargă și orașul care respiră

Există două feluri de a măsura timpul. Unul se numără în secunde, celălalt în straturi. Tokyo numără secunde. La ora de vârf, pe peronul din Shinjuku, oamenii nu merg — curg. Trenurile pleacă la fix, iar dacă întârzii cu opt secunde, ai ratat nu doar metroul, ci și o mică bucată din contractul social nescris...

Culegerea Gheba: Cartea Care A Terorizat O Generație Întreagă

Exista o carte pe care n-ai vrut-o niciodată de ziua ta, dar pe care ai primit-o oricum. Avea coperta aceea austeră, și un nume scris simplu, fără fasoane: Gheba. Nu trebuia mai mult. Numele singur făcea liniște în clasă. Omul din spatele terorii Grigore Gheba nu era un personaj de manual — era profesor, și,...

Big Ben minte de 165 de ani. Și tocmai de-asta îl iubim

Există o superstiție liniștitoare pe care o purtăm cu toții, fără să știm: undeva, în centrul lumii civilizate, există un ceas care nu greșește niciodată. Un turn de piatră care ține timpul cu o precizie de ceas elvețian, indiferent de război, de vreme sau de vârstă. Acel ceas se numește Big Ben. Numai că Big...

Omul care a spus „NU” când lumea putea să explodeze

26 septembrie 1983. Este noapte. Într-un buncăr sovietic de lângă Moscova, luminile monitoarelor taie întunericul. Ofițerii își fac tura. Nimic spectaculos. Până când începe să sune alarma. Sistemul detectase o lansare nucleară americană. O rachetă. Apoi încă una. Apoi încă una. În total, cinci. Pe ecran scria, practic: „Americanii au început.” Stanislav Petrov era ofițerul...

Focul care încă arde vs. Focul care a devenit piatră

Există un moment, undeva la peste 2.000 de metri altitudine, când te oprești din mers nu pentru că ești obosit, ci pentru că muntele de sub tine îți spune ceva. Stai pe o stâncă și realizezi că acolo unde calci acum a fost, cândva, lavă. Foc curat. Materie topită care urla spre cer și acum...

Omul care a alergat toată viața și n-a ajuns nicăieri (și tocmai asta l-a făcut nemuritor)

Harry „Rabbit” Angstrom nu a fost niciodată un erou. N-a salvat pe nimeni, n-a câștigat nimic important, n-a rostit vreo replică pe care s-o citeze cineva la un discurs de absolvire. Și totuși, John Updike i-a dedicat patru romane groase, scrise la interval de câte zece ani, ca și cum ar fi vrut să spună:...

Uraganul și liniștea din mijlocul furtunii. Forță sau stabilitate?

Există un loc în care uraganul face ravagii, dar unde, paradoxal, poate fi aproape liniște. Se numește ochiul furtunii. În jurul lui, vânturile se învârt cu sute de kilometri pe oră. Copacii sunt smulși din rădăcini, acoperișurile dispar, marea își pierde răbdarea, iar oamenii își amintesc brusc toate rugăciunile pe care le uitaseră în ultimii...

Catalin Horatiu POPA

Central Park West și fantomele elegante ale anilor ’90

Sahara nu a fost întotdeauna un deșert

Focul care încă arde vs. Focul care a devenit piatră

CATEGORII

Arhiva