Harry „Rabbit” Angstrom nu a fost niciodată un erou. N-a salvat pe nimeni, n-a câștigat nimic important, n-a rostit vreo replică pe care s-o citeze cineva la un discurs de absolvire. Și totuși, John Updike i-a dedicat patru romane groase, scrise la interval de câte zece ani, ca și cum ar fi vrut să spună: uitați-vă bine la omul ăsta obișnuit, pentru că în el se ascunde toată America.
Așa a apărut, între 1960 și 1990, tetralogia Rabbit: Rabbit, Run, Rabbit Redux, Rabbit Is Rich, Rabbit At Rest. Patru cărți, patru decenii, un singur om care îmbătrânește pe măsură ce țara lui își pierde inocența, capitol cu capitol.
Un fost campion de baschet, blocat într-o bucătărie
Rabbit fusese cândva o stea. Liceean genial pe teren, aplaudat, admirat, cu viitorul întins înainte ca un fileu fără adversar. Apoi viața a făcut ce face de obicei: l-a așezat la o masă de bucătărie, într-un orășel din Pennsylvania, vânzător de mașini, soț nemulțumit, tată nesigur.
Primul roman se deschide chiar cu fuga lui — Rabbit aleargă, literal, de la nevastă, de la copil, de la o viață care i se pare prea mică pentru el. Updike nu-l judecă. Îl privește, cu o răbdare aproape entomologică, cum ai privi o insectă frumoasă și puțin patetică zbătându-se sub un pahar.
Aici e trucul lui Updike: scrie despre un om obișnuit cu propoziții deloc obișnuite. Fraze lungi, sinuoase, care se opresc brusc într-un amănunt banal — o reclamă, un miros de benzină, culoarea cerului deasupra unei parcări și acel amănunt spune, dintr-o dată, mai mult decât o pagină de introspecție.
Când a devenit luna o destinatie
Rabbit Redux, al doilea volum, se petrece în 1969. Și 1969, pentru un american de rând, nu era un an ca oricare altul. Era anul în care omenirea și-a mutat, brusc, orizontul cu 384.000 de kilometri mai departe.
Cand a devenit luna o destinatie, ceva s-a schimbat și în sufletele oamenilor de pe stradă — nu doar în manualele de fizică. Rabbit privește aselenizarea la televizor, împreună cu vecinii, într-o cameră mică, sufocantă, și Updike surprinde exact contrastul ăsta dureros de frumos: omenirea pășește pe un alt corp ceresc, în timp ce Rabbit nu reușește nici măcar să-și țină căsnicia întreagă. Extraordinarul și mediocrul, unul lângă altul, pe același ecran alb-negru.
Pentru americanul obișnuit din 1969, luna nu mai era doar poezie sau mitologie. Devenise, brusc, un loc. Un loc pe care puteai să-l bifezi pe o listă, undeva după „duminică, spălat mașina”. Iar dacă luna putea deveni destinație, atunci poate — își spuneau oamenii, cu naivitatea aceea specifică epocii — orice era posibil. Chiar și o Americă mai bună.
Vietnamul care intră pe ușa din spate
Numai că, în același roman, prin ușa din spate a casei lui Rabbit intră o cu totul altă Americă. Fiul unui vecin e trimis în Vietnam. Televizorul care arată triumful astronauților arată, seara următoare, sicrie și proteste. Updike nu face din Vietnam un decor — îl face o prezență apăsătoare, ca o rudă nepoftită care s-a mutat definitiv în sufragerie.
E fascinant — și puțin tulburător — cum cele două evenimente coexistă în același an, în aceeași conștiință colectivă. O rachetă Saturn V ridicându-se triumfător deasupra Floridei, și elicoptere căzând între orezăriile din Delta Mekongului. Optimismul tehnologic al unei națiuni care putea cuceri cerul, alături de disperarea unei generații trimise să lupte într-un război pe care nimeni nu știa cum să-l explice copiilor.
Rabbit trăiește exact în acest scindaj. E prea bătrân pentru a fi trimis pe front, dar suficient de tânăr încât să simtă vinovăția tuturor celor care au rămas acasă.
Leadership-ul care s-a poticnit
Aici tetralogia devine, fără să vrea, un studiu de leadership. Anii ’60 și ’70 americani au fost anii în care încrederea în autoritate s-a fisurat definitiv — Kennedy asasinat, Nixon demisionând sub povara Watergate-ului, generali care promiteau victorii pe care soldații nu le mai vedeau nicăieri.
Rabbit nu citește ziarele cu atenția unui analist politic, dar simte, ca orice cetățean obișnuit, eroziunea aceea lentă a încrederii. Liderii lui America nu mai păreau infailibili. Puteau minți. Puteau greși. Puteau trimite tineri să moară pentru cauze pe care nici ei înșiși nu le mai puteau articula limpede.
Și totuși — și asta e frumusețea paradoxală a perioadei — aceeași națiune care își pierdea încrederea în Washington reușea să pună un om pe Lună. Poate că adevăratul leadership american al epocii nu a venit din birourile ovale, ci din laboratoarele NASA, din sălile de control pline de ingineri cu cravate subțiri și cafea rece, oameni care nu promiteau, ci calculau. Care nu ziceau „aveți încredere în mine”, ci „iată matematica, iată traiectoria, iată motivul pentru care se poate”.
Patru cărți, o viață întreagă
Ce face din seria Rabbit o capodoperă nu e intriga — Rabbit nu are, de fapt, o poveste spectaculoasă. E felul în care Updike a avut răbdarea să-l urmărească, roman după roman, decadă după decadă, îngrășându-se, îmbătrânindu-se, greșind aceleași greșeli sub forme noi, până în ultimul volum, când inima lui — la propriu — cedează.
Rabbit rămâne, până la capăt, un om care aleargă. Nu spre ceva anume. Doar aleargă, pentru că a sta pe loc i se pare mai insuportabil decât mișcarea fără destinație. Și poate că exact asta a surprins Updike cel mai bine: America însăși, în acei ani, alerga. Spre Lună, spre Vietnam, spre un viitor pe care nu-l înțelegea încă pe deplin — dar spre care alerga, oricum, pentru că statul pe loc nu mai era o opțiune.
Dacă tetralogia lui Updike are un mesaj ascuns pentru cititorul de azi, poate e ăsta: liderii se schimbă, războaiele se termină, chiar și lunile devin, la un moment dat, doar niște puncte bifate pe o listă. Dar omul obișnuit — cel care privește totul de la masa din bucătărie — rămâne mereu, indiferent de deceniu, cel mai bun narator al istoriei.
America… sau nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
Serial „Misiune: Posibilă. Online dating” – episodul pilot: https://youtu.be/G0v97usDpgg
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q
www.chp.arts.ro www.editurapastel.com
