Un tren cu aburi nu pleca din gară. Se hotăra să plece. Întâi oftea, apoi scârțâia, apoi sufla un nor alb de parcă își cerea scuze, ca un bunic care se ridică de la masă după a doua porție de sarmale. Abia după aceea, cu toată demnitatea de care era în stare, începea să se miște.
Trenul de mare viteză nu pleacă. Dispare. Clipești o dată și peronul e deja o amintire. La 300 km/h, copacii nu mai sunt copaci, ci o dungă verde, trasă pe geam de un pictor grăbit care mai are trei expoziții în aceeași zi.
Cifrele, măcar, sunt de partea modernității. În 1938, locomotiva britanică Mallard a atins 202,58 km/h și, ciudat sau nu, îi aparține și azi recordul mondial pentru locomotivele cu aburi. În 2007, un TGV francez a urcat la 574,8 km/h, record pentru trenurile pe șine clasice. Între cele două cifre stau aproape șapte decenii și o întrebare simplă: ce am făcut cu timpul pe care l-am câștigat?
Mă gândesc la o glumă de peron, din cele care circulă mai ceva ca trenurile. Un pasager nerăbdător îl întreabă pe mecanic de ce stau iar în mijlocul câmpului. „Locomotiva bea apă”, răspunde acesta, impasibil. Pasagerul se gândește un minut, apoi coboară: „Atunci hai să bem și noi una, că tot stăm.” Locomotivele chiar aveau nevoie de apă și de cărbune, deci opreau des. Iar oprirea avea un rost: oamenii coborau, se întindeau, vorbeau, cumpărau mere de la o femeie cu coș.
Compartimentul era un fel de teatru ambulant, cu public și actori schimbați la fiecare stație. Un străin îți oferea o felie de slănină, altul îți povestea o viață întreagă între două gări. Nimeni nu avea wifi, așa că oamenii aveau, din fericire, conversație. Geamul se cobora, intra mirosul de cărbune și de fân cosit, iar timpul curgea ca mierea: greu, dar dulce.
Să nu fiu nedrept, totuși. Nu mă apuc să predic împotriva vitezei. Sunt încă un om care învață, nu unul care dă lecții de pe un peron. Viteza a fost un dar adevărat. Când Shinkansen-ul a deschis, în 1964, linia Tokyo–Osaka, drumul a scăzut de la peste șase ore la patru. Oamenii au ajuns la timp la spital, la nuntă, la despărțiri și la reîntâlniri. Trenul rapid a apropiat orașele. Doar că, pe drum, a depărtat câteva lucruri mai mici și mai fragile: privitul pe geam, plictiseala bună, discuția cu necunoscutul de vizavi.
Aici e, cred, miezul. Nu e vorba de aburi versus electricitate, ci de ritmul pe care îl purtăm cu noi. Am învățat să grăbim trenul, dar ne-am grăbit și pe noi. Mâncăm în picioare, citim titluri în loc de articole, ascultăm mesaje vocale la viteză 1,5 și ne enervăm dacă liftul întârzie două secunde. Am devenit un tren de mare viteză fără stații: ajungem repede peste tot și nu ne oprim nicăieri. Iar timpul câștigat, ironic, se evaporă pe ecrane, ca aburul pe un peron de iarnă.
Răbdarea de altădată nu era virtute, era necesitate. Dar necesitatea ne-a învățat ceva ce abundența ne-a șters: că așteptarea poate fi un loc, nu doar un gol între două puncte. Trenul rapid te duce undeva. Cel cu aburi te lăsa să fii cineva pe drum.
Așa că, dacă ai ocazia, fă-ți o plăcere rară: urcă o dată pe an într-un tren lent. Poate chiar în mocănița de la Vișeu de Sus, care încă urcă fluierând pe Valea Vaserului. Lasă telefonul în buzunar. Privește pădurea cum trece, cu viteza unei povești bune. Vei ajunge mai târziu. Dar, pe cuvânt, vei ajunge întreg.
Și acum, o întrebare pentru tine: din drumul pe care l-ai făcut azi, ce ți-a rămas, destinația sau priveliștea?
Viteză… sun nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
Serial „Misiune: Posibilă. Online dating” – episodul pilot: https://youtu.be/G0v97usDpgg
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q
www.chp.arts.ro www.editurapastel.com
