Există în sud-vestul Canadei, aproape de granița cu Statele Unite, un lac care nu știe să rămână la fel nici măcar un anotimp.

Se numește Kliluk. Colonizatorii i-au spus „Spotted Lake” — Lacul Pătat. Un nume corect din punct de vedere descriptiv și complet nedrept din punct de vedere poetic, pentru că ceea ce se întâmplă acolo, vara, nu e o pată. E o metamorfoză.

O apă care se retrage ca să se arate

Iarna și primăvara, Kliluk arată ca orice lac obosit de pe marginea unui drum — o întindere plată de apă sărată, fără nimic special de povestit. Dar când vine căldura, lacul face ceva ce puțină apă din lume îndrăznește: începe să dispară cu bună știință.

Evaporarea scoate la iveală ceea ce apa ascundea — sulfat de magneziu, calciu, sulfați de sodiu, urme de argint și titan, un adevărat inventar mineral acumulat de mii de ani. Ce rămâne nu mai e un lac, ci sute de bazine separate, fiecare cu o compoziție chimică ușor diferită de a vecinului. Fiecare bazin capătă o culoare a lui — albastru, verde, galben, aproape alb — în funcție de câtă apă mai are și de ce minerale domină în acel colț anume.

Văzut de sus, seamănă cu o hartă desenată de cineva.

Un „iris” care nu se repetă niciodată la fel

Ce m-a fascinat, documentându-mă pentru acest text, nu e doar culoarea. E faptul că forma cercurilor nu se repetă identic de la un an la altul. Aceleași minerale, aproximativ aceleași cantități de căldură — și totuși, geometria se rescrie mereu diferit, ca o amprentă care refuză să fie copiată.

Am glumit cu mine însumi, la un moment dat, că dacă un contabil ar privi lacul ăsta, ar avea un atac de nervi. Nimic constant, nimic previzibil, niciun tipar care să poată fi bifat într-un tabel. Și totuși — sau poate tocmai de aceea — populațiile indigene din zonă, cele din Okanagan, au tratat dintotdeauna acest loc ca pe unul sacru, cu proprietăți de vindecare atribuite fiecărui bazin în parte. Nu întâmplător, în timpul Primului Război Mondial, mineralele lacului au fost chiar exploatate pentru nevoi industriale — un detaliu care spune ceva despre cât de „reală”, nu doar simbolică, era bogăția lui.

Ce ne spune, de fapt, acest lac

Kliluk nu e frumos în ciuda faptului că dispare. E frumos pentru că dispare. Identitatea lui nu stă într-o formă fixă, ci într-un ciclu: se retrage, se descompune vizual în sute de piese, își schimbă culorile, apoi — la următoarea ploaie, la următoarea topire de zăpadă — se reface. Revine la forma de lac întreg, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, doar ca să se descompună din nou la vara următoare.

Dacă ar fi om, Kliluk ar fi genul acela de persoană care nu poate fi prinsă într-o singură definiție de CV. Anul trecut a fost „lac”. Vara asta e „sute de cercuri minerale”. La toamnă va fi iar „lac”. Și fiecare dintre aceste stări e la fel de adevărată ca celelalte — niciuna nu e o mască pusă peste cealaltă.

Cred că exact aici stă lecția lui, dacă vrem să căutăm una: transformarea repetată nu strică identitatea unui lucru, o confirmă. Ceea ce rămâne constant la Kliluk nu e forma, ci ciclul însuși — capacitatea lui de a se destrăma vizibil și de a se aduna la loc, iar și iar, fără să înceteze vreodată să fie „el însuși”.

Noi, oamenii, ne temem adesea de perioadele în care ne simțim „împrăștiați” — proiecte întrerupte, identități profesionale schimbate, versiuni vechi ale noastre care par să dispară fără să știm exact ce va lua locul lor. Poate că nu e un defect. Poate că e doar vara noastră de evaporare, etapa în care ies la iveală straturile mai vechi, mai concentrate, mai greu de văzut în restul anului.

Un detaliu final, ca desert

Nu poți intra în apă la Kliluk — vizitatorii sunt opriți la marginea lacului. Poate că e mai bine așa. Unele lucruri câștigă mai mult din faptul că le privești fără să le atingi, lăsându-le loc să rămână, în continuare, un pic misterioase.

Lac… sau nu!

„Misiune: Posibila. Online dating” si De la Big Bang la Ines”

Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:

https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa

LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/

Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772

CHPeoplehttps://www.facebook.com/groups/1326253715480428

YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q

www.chp.arts.ro  www.editurapastel.com