Să începem cu o confesiune: nu m-am gândit niciodată la Pompei fără să zâmbesc puțin. Un oraș cu baruri de stradă, cu mozaicuri care avertizează „Atenție, câine rău” și cu pereți încărcați de graffiti. Pompeienii păreau oameni care știau să trăiască. Apoi, în anul 79, Vezuviul le-a arătat că nu știau să și plece.
Hiroshima nu mi-a smuls niciodată niciun zâmbet. Și poate tocmai de aceea cele două orașe merită puse față în față.
Focul care nu avea nume
Vezuviul n-a urât pe nimeni. A strâns presiune sub munte cum strângem noi nemulțumiri sub politețe, apoi a cedat. A urmat o coloană de cenușă, o ploaie de piatră ponce și, în ziua a doua, norii fierbinți care au coborât peste oraș cu viteza unei vești proaste. Pliniu cel Tânăr, privind de departe, a lăsat prima relatare de reporter din istorie.
Era o catastrofă fără vinovat. Poți blestema muntele, dar muntele n-are adresă.
Focul care avea orar
Pe 6 august 1945, la 8:15, o bombă a explodat la circa 600 de metri deasupra Hiroshimei. Nimic din ce s-a întâmplat atunci nu a fost întâmplător: nici ora, nici altitudinea, nici dimineața în care oamenii mergeau la muncă. Zeci de mii de oameni au murit în prima clipă, iar până la sfârșitul anului bilanțul urca spre 140.000, după estimările obișnuite.
Aici focul avea semnătură. Și tocmai asta face diferența dintre o tragedie și o crimă: la prima ridici privirea spre cer, la a doua o ridici spre oameni.
Cenușa care păstrează trupuri
Pompei a fost un sicriu cu capac de cenușă. Sub ea s-au păstrat pâinea în cuptor, vasele în rafturi, bolurile cu mâncare. În secolul al XIX-lea, arheologul Giuseppe Fiorelli a observat că trupurile se descompuseseră, dar lăsaseră în cenușa întărită goluri în forma lor. A turnat ghips în ele și a scos la lumină siluete: oameni încovrigați, cu mâna la gură, cu o ultimă mișcare înghețată.
Aici moartea e aproape fotografică. Îți privești semenii din urmă cu două milenii, în poziția exactă în care i-a prins sfârșitul. Cenușa nu a salvat vieți, dar a salvat dovezi.
Umbra care păstrează absențe
Hiroshima a funcționat invers. Nu a păstrat trupurile, ci locul lor gol. Pe treptele unei bănci din oraș a rămas un contur: lumina bombei a deschis la culoare piatra din jur, iar acolo unde stătuse un om, piatra a rămas întunecată. Nu vezi omul. Vezi cât spațiu ocupa viața lui.
Dacă Pompei e un album de fotografii, Hiroshima e un decupaj. Una arată ce a fost, cealaltă arată ce lipsește. Și, ciudat, golul doare mai tare decât trupul.
Totuși, în primăvara următoare, printre ruine, câțiva ginkgo carbonizați au scos muguri. Natura, spre deosebire de noi, nu a ținut niciodată socoteala jignirilor.
Ce facem cu amintirea
Astăzi, în Pompei circulă turiști cu pălării largi, cu telefoane și cu o curiozitate senină. Distanța în timp a transformat tragedia în lecție de istorie și ne permite să-i privim pe pompeieni cu duioșie, nu cu durere.
Hiroshima nu are acest privilegiu. Cupola Genbaku stă în picioare ca un schelet păstrat intenționat, iar în Parcul Păcii copiii depun cocoare de hârtie în amintirea micuței Sadako, care credea că o mie de păsări din origami pot vindeca. Acolo nu vii ca turist, ci ca martor întârziat.
Ambele orașe sunt azi în patrimoniul UNESCO, dar spun lucruri diferite. Pompei zice: „Așa a fost viața.” Hiroshima zice: „Așa să nu mai fie.”
Poate că, până la urmă, cele două orașe ne lasă aceeași lecție în două limbi. Cenușa ne arată cât de fragili suntem în fața lumii. Umbra ne arată cât de fragilă putem face lumea, dacă uităm. Iar între aceste două fragilități se întinde tot ce ne-a mai rămas de apărat.
Trist… sau nu!
„Misiune: Posibila. Online dating” si „De la Big Bang la Ines”
Disponibile pentru achizitie eBook singulara sau la promotie doua exemplare sau impreuna:
https://www.editurapastel.com/category/serie-de-autor-c%C4%83t%C4%83lin-hora%C8%9Biu-popa
Serial „Misiune: Posibilă. Online dating” – episodul pilot: https://youtu.be/G0v97usDpgg
LinkedIn: https://www.linkedin.com/in/chp-arts-599abb38b/
Instagram: https://www.instagram.com/chp.arts.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/profile.php?id=61582775392772
CHPeople: https://www.facebook.com/groups/1326253715480428
YouTube canalul CHP: https://www.youtube.com/channel/UCWL4Yrzo2phumSW97TXmO4Q
www.chp.arts.ro www.editurapastel.com
